Seara calda de toamna. Vernisaj la Galeria HT.003, vineri 15 septembrie a.c. Lume buna, artisti, critici de arta, istorici. Vin alb, apa minerala, covrigei Brezell, sirop in pahare cu pai si dulceata de capsuni. Cocktail acordat temei dominante a expozitiei. Ca de obicei la asemenea evenimente, s-au format mici grupuri in care se purtau discutii.
Voi lasa criticii de arta sa vorbeasca despre autoarea expozitiei si lucrarile aflate pe simeze si ma voi opri asupra uneia dintre discutiile avute acolo. Criticul de arta R. m-a invitat sa particip cu lucrari la o expozitie aniversara a Revolutiei din 1989. M-am simtit foarte onorat, dar spre regretul meu a trebuit sa-l refuz, deoarece nu am lucrari care sa se poata incadra in tematica expozitiei mentionate. Mai mult, in prezent sunt antrenat intr-un program pe termen lung de prezentare pe scena artistica a lucrarilor din etapa anilor 60( sec.20) ramase necunoscute pana astazi, cu analize de reconsiderare si reevaluare. Foarte bine, a replicat criticul de arta R., o lucrare din anii 60, in cazul meu, ar putea fi reprezentativa pentru opozitia existenta in acei ani. Nu- am fost nevoit sa raspund, deoarece eu, ca artist independent eram apolitic. In perioada respectiva au existat artisti dizidenti, dar nu am facut parte dintre ei.
Fusesem oficial clasificat drept cosmopolit, acuza era reala si nu am avut motiv sa ma abat de la aceasta pozitie. Brusc, discutia a inceput sa scada in intensitate, nu din dezinteresul nostru, ci din alte cauze la care am continuat a ma gandi in zilele ce au urmat intamplarii. Astazi, mai bine spus-de curand-, s-a petrecut o modificare la care a lucrat timpul. Daca in etapele indepartate retro, artistii erau in mod clar grupati in oficiali, dizidentii acestora si independentii( traditionalisti si cosmopoliti) si daca pana nu demult vorbeam de artistii etapei post-revolutionare ca de artisti in travesti politic si actualii lor dizidenti, pozitia artistilor independenti ramanand aceeasi, poate ceva mai izolata, acum, timpul a sters totul, pe scena evoluand doua tipuri de manifestari : de grup, in colectiv mai redus sau mai mare, sau aparitii individuale sponsorizate sau auto-finantate, fara ca prin asta, acestia, sa aiba ceva comun cu fostii artisti independenti. Cel mai corect ar fi sa fie numiti artisti individuali.
Momentul vine sa se adauge crizei generale in care inca se mai afla arta contemporana. Curatorii si galeriile de arta incearca sa profite, facand presiuni asupra artistilor de a trece chiar daca numal formal, pe treapta artizanului anonim. Modificarile cauzate de trecerea timpului raman imprevizibile si uimitoare.
