Unele obstacole pot aparea in timpul practicii budismului. Iata care sunt cele mai frecvente greseli pe care le facem noi in Occident cand aplicam invataturile budiste. Filosofia si practica spirituala a budismului, care exista de peste 2.500 de ani, s-a raspandit semnificativ in Occident in ultimele decenii. In timp ce multi sunt atrasi de invataturile ei despre compasiune, autocunoastere si eliberare, erorile pot aparea in practica din cauza credintelor culturale sau a prejudecatilor.
Aceasta traditie bogata si profunda isi are originea in subcontinentul indian si a influentat o varietate de culturi si societati de-a lungul mileniilor. Astazi ne vom uita la cele mai frecvente neintelegeri cauzate de diferentele culturale.
Greseli comune in practica budismului
Nu este neobisnuit ca incepatorii si uneori oameni cu ani de experienta sa faca greseli atunci cand interpreteaza sau aplica invataturile budiste. Observarea lor este o oportunitate de invatare. In acest articol, vom analiza cinci greseli comune si vom oferi perspective despre cum sa le evitam sau sa le corectam.
1. Superficialitatea in practica budismului
Intr-o lume globalizata cu acces facil la informatie, este obisnuit sa se adopte elemente din culturi diferite, de la simboluri la preparate gastronomice. Multi vin in contact cu elemente budiste, asa ca nu este neobisnuit sa vezi statui lui Buddha sau sa folosesti „japa malas” (margele de rugaciune) in diferite locuri.
Cu toate acestea, practicarea budismului nu ar trebui sa fie un moft. Invataturile budiste se concentreaza pe meditatie si pe anumite principii etice. Este necesar un angajament real si sustinut pentru a obtine beneficii reale. Asta nu inseamna sa renunti la viata de zi cu zi si sa te retragi in munti. Dar inseamna sa studiezi invataturile cu sinceritate, sa meditezi in mod regulat si sa te straduiesti sa traiesti dupa principii precum Cele Cinci Porunci.
2. Confundarea calmului interior cu pasivitatea
Imaginea lui Buddha pasnic si meditativ este asociata cu ideea tacerii spirituale. Cu toate acestea, incercand sa imite aceasta liniste, multi practicanti confunda ideea de pace interioara cu pasivitate sau inertie . Budismul nu promoveaza pasivitatea, ci mai degraba actiunea constienta si plina de compasiune.
Exista o mare diferenta intre a ramane pasiv in fata nedreptatii sau provocarilor si a actiona constient si intelegator. Cautarea linistii nu este o invitatie de a te retrage din lume si din problemele ei. Mai degraba, este vorba de a le infrunta cu mintea limpede si calma. Doar pentru ca sentimentele noastre nu sunt usor de trezit, nu inseamna ca suntem indiferenti la orice.
3. Cautarea unor experiente speciale in meditatie
Multi oameni abordeaza meditatia crezand ca vor avea experiente mistice si transcendentale. Desi este adevarat ca meditatia duce la stari profunde ale mintii si extaz, urmarirea unor experiente speciale este evitata in practica budismului.
In budism, meditatia se concentreaza pe observarea realitatii asa cum este, mai degraba decat asa cum ne-am dori sa fie. In timpul orelor de meditatie, este, de asemenea, probabil sa experimentati durere, disconfort si tot felul de distrageri mentale.
A nega aceasta realitate inseamna a te distanta de adevarata putere a meditatiei. Cand incepem sa dezvoltam o aversiune fata de senzatiile neplacute si o dorinta pentru experiente speciale, mergem in directia opusa invataturilor budiste.
4. Neintelegeri legate de „non-eul”
Una dintre invataturile fundamentale ale budismului este conceptul de „anatta” (in pali) sau „anatman” (in sanscrita), care se traduce prin „nu-sine” sau „nu-eu”. Strans legata de aceasta este invatatura „sunyata” (golicul). Acesti termeni nu inseamna ca nimic nu exista sau ca totul este irelevant, asa cum ar putea sugera nihilismul.
Mai degraba, invataturile budiste se concentreaza pe „fara sine”, care se refera la absenta unui eu fix, permanent si independent in toate fiintele si fenomenele si recunoaste reteaua complexa de interdependenta care sta la baza a tot ceea ce traim.
In loc sa negam existenta, practica budismului ne cere sa recunoastem ca totul se schimba constant, iar ideea noastra despre o identitate fixa si durabila este o iluzie. Cu alte cuvinte, este vorba despre recunoasterea naturii impermanente a tot ceea ce ne inconjoara, ceea ce ne ajuta sa ne eliberam de suferinta care vine din agatarea de idei false despre realitate.
5. Accentul excesiv pe teorie
Una dintre principalele caracteristici ale budismului este importanta pe care o acorda practicii, concentrandu-se pe urmarirea unei experiente personale si directe de cunoastere. Concentrandu-ne prea mult pe teorie, cineva poate pierde din vedere semnificatia experientei si poate fi blocat in dezbateri intelectuale, mai degraba decat sa experimenteze o adevarata transformare.
In „culamalunkya sutta”, Buddha foloseste povestea omului ranit de sageata pentru a explica de ce nu ar trebui sa ne preocupam de lucruri care nu duc la eliberare . Barbatul ranit de o sageata explica ca nu va scoate sageata pana nu stie cine a impuscat-o, de unde a venit, din ce material este facuta sageata, ce fel de pana purta, etc.
O analogie este facuta aici pentru a clarifica intrebarile fara raspuns. La fel, multi se intreaba daca universul este infinit sau daca sufletul si corpul sunt unul si acelasi si nu se concentreaza pe practica. Este important sa atingem echilibrul mintii si ecuanimitatea pentru a scapa de suferinta.
Depasirea neintelegerilor in practica budismului
Intelegand aceste si alte erori in practica budismului, te vei apropia de adevarata esenta a invataturilor sale filozofice si spirituale. Ideile budismului sunt usor de inteles gresit atunci cand originile lor nu sunt cunoscute si le privim printr-o lentila occidentala. Prin urmare, este esential sa combinati teoria si practica si sa studiati sursele primare pentru a intelege invataturile budiste.
