Divortul sau separarea parintilor este un eveniment major pentru copil, un eveniment care se intampla fara voia sa si care ii este impus. Iar asta face sa nu fie deloc usor pentru cel mic! Asadar, este de datoria parintilor sa se comporte asa incat copilul/copiii sa aiba cat mai putin de suferit de pe urma acestei experiente. Desigur ca nu le va fi usor sa faca acest lucru, pentru ca traiesc ei insisi momente extrem de dificile. Totusi, in ciuda discutiilor, neintelegerilor, certurilor si tensiunilor dintre ei, parintii nu trebuie sa uite nicio clipa sa-si protejeze copilul, pentru a nu-i afecta negativ dezvoltarea psihica.
Pregatiti-l din timp
In perioada de dinaintea separarii propriu-zise, copilul isi poate da seama ca se intampla ceva in familie, din cauza atmosferei tensionate. Va remarca certurile dintre parinti, criticile, cuvintele jignitoare, amenintarile, injuriile sau chiar violenta. Chiar daca nu-i veti permite sa fie martor la aceste dispute, si nu trebuie sub nicio forma sa-i permiteti acest lucru, isi va da seama ca este ceva schimbat. Incercand sa-i ascundeti ca intre voi, parintii, exista probleme, ar fi o ipocrizie care i-ar spori suferinta. Asadar, incercati sa-i explicati in cuvinte cat mai simple ca mama si tata nu mai pot in acest moment sa traiasca impreuna. Asigurati-l insa ca, indiferent cum vor decurge lucrurile in viitor, ramaneti parintii lui. Faptul ca voi divortati nu inseamna ca nu-l mai iubiti si nici ca-l veti parasi. Vorbiti-i despre faptul ca divortul este o chestiune care se regleaza intre adulti, iar cei mici nu trebuie in niciun fel amestecati in aceasta poveste. In concluzie, incercati din rasputeri sa-l tineti pe copil departe de disputele dintre voi si de impacarile trecatoare, care ii creeaza imaginea unei ambiante familiale imprevizibile, ceea ce-i sporeste teama. Explicati-i simplu care este situatia actuala (mama si tata nu se mai inteleg, dar vor rezolva aceasta problema intr-un fel sau altul), insistand asupra faptului ca el nu este in niciun fel implicat in conflictele voastre.
Cum il anuntati?
Intr-o asemenea situatie, dureroasa in special pentru copii, este important ca parintii sa le prezinte celor mici aceeasi versiune a povestii. Daca ati ajuns la concluzia ca nu mai puteti convietui sub acelasi acoperis, alegeti de comun acord un moment (cand sunteti cu totii calmi) in care sa-i aduceti copilului la cunostinta acest lucru. De exemplu, la sfarsit de saptamana, dupa masa de pranz, reuniti-va si dati-i vestea. Tineti seama de varsta copilului atunci cand va alegeti cuvintele, pentru a-i transmite mesajul cat mai pe intelesul sau: Nu ne mai iubim asa cum se iubesc o mama si un tata. Impreuna nu mai suntem fericiti, asa ca ne vom desparti, dar acest lucru nu va schimba cu nimic dragostea noastra pentru tine. Insa, de acum inainte, vom locui separat. Amandoi trebuie sa va manifestati emotiile dupa cum va dicteaza inima. Daca va podidesc lacrimile, nu va abtineti. Situatia este trista, iar copilul cu siguranta isi va exprima durerea prin plans si tipete. Important este ca el sa se simta iubit si protejat, dar si sa stie ca nu a pierdut locul pe care il ocupa in inimile voastre. In cazul in care unul dintre parinti refuza divortul, este preferabil ca fiecare dintre ei sa-l anunte separat pe copil. Intr-o asemenea situatie insa, cei doi adulti vor evita sa dea vina unul pe altul sau sa se critice reciproc. Nu uitati, copilul va iubeste pe amandoi!
Copilul are nevoie de ambii parinti
De obicei, dupa pronuntarea divortului, copilul va locui la unul dintre parinti si isi va vizita celalalt parinte la sfarsitul saptamanii si in vacante, conform unui program stabilit fie de instanta, fie de intelegerea dintre parinti. Se intampla mai rar ca acesta sa stea o perioada la un parinte, o perioada la celalalt. Solutia aleasa, indiferent care ar fi, aduce in viata copilului o serie de schimbari importante. Pentru ca situatia sa fie cat mai putin traumatizanta, parintii trebuie sa-l ajute sa se adapteze acestor schimbari. Pentru inceput, explicati-i cat de des si cand anume isi va vedea parintele care nu locuieste cu el. Insemnati intr-un calendar zilele, saptamanile sau weekend-urile in care va sta cu acel parinte. In noua locuinta (daca este cazul), incurajati-l sa participe la decorarea camerei sale, sa va sugereze cum i-ar placea sa aranjati mobila, ajutati-l sa gaseasca locul potrivit pentru toate lucrusoarele sale. Daca isi exprima dorinta de a cumpara ceva anume pentru camera sa (o veioza, un covoras etc.), faceti tot posibilul sa-i indepliniti dorinta. Acest obiect pe care doreste sa-l aiba il va ajuta sa se acomodeze mai usor noilor conditii. In momentul in care pleaca de la unul dintre parinti trebuie sa i se explice ca nu-l paraseste pe acesta, ci ca se duce sa-si regaseasca celalalt parinte (mama sau tata) si ca, atunci cand se vor revedea, vor avea multe sa-si povesteasca. In masura in care este posibil, incercati ca divortul sa aduca cu sine mutarea copilului la o alta gradinita sau scoala. Daca aceasta solutie nu poate fi evitata, straduiti-va macar ca aceasta schimbare sa debuteze odata cu inceperea unui nou an scolar.
Comunicarea dintre parinti
Iata un lucru esential pentru o dezvoltare psihica armonioasa a copilului: comunicarea dintre parinti. Daca acestia sunt capabili sa discute intre ei aspectele care privesc copilul, cel mic nu se va simti impartit intre unul si celalalt. Ii va putea iubi pe amandoi fara sa aiba sentimentul ca-l nedreptateste pe vreunul si va beneficia de ambele modele de viata, mama si tata. In aceasta relatie de colaborare, parintii trebuie sa fie exigenti cu ei insisi. Pentru a-si gasi reperele in noua sa viata, copilul are nevoie de rigoare, de punctualitate, de reguli. Ramaneti uniti in ce priveste cresterea si educarea copilului si luati deciziile impreuna, pentru a nu-l bulversa pe cel mic cu directive contradictorii. Daca intervine o schimbare de ritm in ce priveste vizitele, trebuie sa i se explice copilului care este motivul: La acest sfarsit de saptamana nu te poti duce sa-l vizitezi pe tata, pentru ca este plecat in delegatie. Nu tratati aceste modificari ca pe ceva neinsemnat. Pentru copil sunt foarte importante, asadar nu ezitati sa-i oferiti toate explicatiile si sa-i raspundeti la toate intrebarile. A comunica inseamna a discuta despre tot ce-l priveste pe copil: gradinita, scoala, starea sa de sanatate, prietenii sai, timpul liber, activitatile extrascolare etc. Parintii trebuie sa discute despre toate acestea, sa faca schimb de pareri si sa ia decizii. De asemenea, nu trebuie pierduta din vedere nici relatia copilului cu bunicii materni si paterni.
Comunicarea
Incurajati copilul sa va vorbeasca despre ce simte vizavi de toate aceste schimbari din viata sa. El trebuie sa poate discuta liber despre acest subiect si va putea face aceasta atata timp cat are incredere in parintii sai. Cand aveti de luat o decizie, in special daca aceasta il implica, ii puteti cere si lui parerea, explicandu-i insa ca parintii sunt cei care, pana la urma, vor lua hotararea.
Indreptar pentru cei mari
In momentele dificile ale unui divort, copilul are nevoie de ajutor si explicatii din partea parintilor, trebuie sa se simta iubit si protejat. Despartirea parintilor este delicata in special pentru copiii de 3-6 ani si adolescenti, a caror nevoie de repere stabile este foarte mare. Deci ce e bine sa faceti si ce nu?
* Este esential sa-i explicati ce se intampla, chiar daca este mic. Un copil care se confrunta cu o situatie de acest gen va suferi mai putin daca i se vor oferi explicatii simple. In niciun caz nu-l mintiti.
* Raspundeti-i sincer la toate intrebarile: unde vom locui, cand il voi vedea pe tata (sau mama), ma mut la alta scoala, cu cine voi petrece Craciunul? Explicati-i clar ce se va schimba si cum.
* Alungati-i sentimentul de vinovatie. Va gandi ca certurile voastre sunt cauzate de prostioarele sale sau de faptul ca este neascultator. Chiar daca aceasta ingrijorare nu este exprimata, ea exista si trebuie sa i-o alungati. Subliniati foarte clar ca el nu are nicio legatura cu situatia creata.
* Discutiile si certurile il fac sa sufere mai mult decat despartirea in sine. Nu uitati acest lucru si aveti grija sa nu participe la scenele dintre voi.
* Nu va criticati reciproc, nu vorbiti urat unul despre altul si nici nu permiteti altora sa denigreze celalalt parinte in fata copilului. Copilul va iubeste pe amandoi, are nevoie de amandoi si nu trebuie sa fie pus in situatia de a alege intre a-l iubi pe unul dintre voi mai mult decat pe celalalt.
* Nu uitati ca fiecare dintre parinti ii ofera copilului lucruri diferite, dar de care cel mic are nevoie. Chiar daca voi, parintii, veti avea de acum inainte stiluri de viata diferite, copilul va avea de invatat cate ceva de la fiecare si va avea ocazia sa traiasca experiente de viata diferite. Important este ca valorile esentiale sa nu fi pierdute din vedere.
* Asigurati-l ca-l iubiti pentru totdeauna. Nimic si nimeni nu va schimba asta.
* Lasati-l sa-si exprime suferinta, furia, emotiile. Intelegeti-l si acceptati-i crizele, tipetele, cuvintele dure sau… tacerea. Nu-i negati suferinta.
* Nu amestecati copilul in problemele voastre conjugale. Nu-l transformati intr-un confident: explicati-i cum stau lucrurile, fara a intra in intimitatea cuplului. Nu-l folositi pe post de mesager intre voi.
* Daca apar diferende privind modul de viata pe care il are copilul alaturi de unul dintre voi, reglati situatia cand el nu este de fata. * Nu folositi copilul pe post de spion, ca sa aflati amanunte din viata fostului sot (fostei sotii). Daca va simti nevoia, copilul va va dezvalui singur noutatile.
* Daca observati ceva schimbat la copil (tulburari de comportament, esecuri scolare, cosmaruri, nervozitate, tristete, tendinta de izolare etc.) nu ezitati sa cereti ajutorul unui psiholog.
