Orice proiect al lui Rob Zombie e primit cu simpatie. Din motive care-mi scapa, omul trece drept un maestro al prostului gust, in sensul ca arata in clipurile/filmele sale ceea ce restul evita sa o faca (pe buna dreptate de multe ori).
Filmul de fata e o ecranizare a unor comics-uri scrise tot de el. Superbeasto e un luptator de wrestling/actor porno/gigolo intr-un oras numit Monster-opolis (oras in care locuiesc monstri celebri din istoria filmului, de la Frankenstein la creaturile din mlastina; si dupa ce si-au facut datoria prin filme, s-au retras in Monster-opolis pentru un singurmotiv- sa faca sex cu gagici cu sani imensi si inerti). Are o sora sexy, Suzie X, care are un ochi acoperit de un petec de pirat, dar in rest e super sexy. Ea are o singura misiune in viata, anume sa omoare zombie nazisti, care locuiesc intr-un castel pe deasupra caruia zboara lilieci. Singurul lucru mai bun decat nazisti zombie sunt hoarde nesfarsite de nazisti zombie, asa ca scena de deschidere pentru Suzie X e o paranghelie animata de viscere improscate si membre amputate, totul pe un fond muzical folk.
Superbeasto se indragosteste ( in sensul ca vrea sa o sodomizeze) pe Velvet von Black, o prostituata/striperita din cel mai chic local din Monster-opolis. Dr Satan, un adolescent onanist cu o masca de diavol si care locuieste cu o gorila intr-o baza subterana o rapeste pe Velvet pentru ca astfel si-ar putea realiza planul de a stapani lumea.
Daca ati vazut de-a lungul vremii showuri precum Duckman, Cow and Chicken, Ren&Stimpy, atunci acest film pare mult mai familiar. E la fel de sau mai impertinent si depravat (scene de sex si violenta incontrolabila) ca si cele mentionate mai sus. Doar ca, spre deosebire de ele, nu e adorabil si e de-a dreptul plictisitor. Pe langa animatia pe alocuri sofisticata si muzica bine facuta, filmul e o colectie fara cap si coada de poante cu sex, decapitari/eviscerari/incinerari si cartoon porn. Nu ma intelegeti gresit, imi plac si mie (as risca sa zic ca oricarui om) animatiile morbide, dar chiar si in domeniul asta exista repere calitative. Ca orice alt “extraordinaire” al mizeriei pulp, Rob Zombie face zeci de referinte la filme vechi (de groaza), procedeu care si-a cam pierdut din suflu (adica Zombie ne zice ca a vazut TOATE acele filme- as risca un timid “asa, si? La ce serveste asta?”).
Apoi, glumele in sine nu sunt prea inventive sau absurde; dialogurile mizeaza pe cate-o poanta de final care rar inseamna ceva; iar cand scena nu are vreo finalitate comica, apare cate un monstru care molfaie cate un san sau fesa de striperita. Desigur, se poate spune ca in cazul unui film ca acesta “anything goes” si ca umorul macabru are alte resorturi decat o drama construita matematic, gen Crash. Dar tocmai acea inventivitate aparent nonsensica (promovata de Nickelodeon in animatiile sale din anii 90) lipseste din film, dand impresia ca cei 6 sau 7 ani in care R. Zombie a gestat aiureala asta au consumat toata creativitatea si mojoul marelui autor. Dar, desigur, in favoarea filmului ramane marele “avantaj” ca e outrageous, trasatura pe cat de usor de obtinut, pe atat de orbeste sustinuta de fanii de comics, slashere si parodii (indiferent cat de proaste/anoste sunt, atata timp cat exista ca alternativa pentru “filmele serioase”).
In concluzie, filmul nu pare facut pentru lumea asta; desi nu o vor recunoaste, cred ca si fanii genului vor fi dezamagiti de voma pretentioasa a lui Zombie, pe cand restul publicului va fi in permanenta perplex din pricina referintelor si de uneltele narrative specifice unui sub-sub gen cinematografic. De preferinta, filmul ar trebui proiectat in barul din Monster-opolis, in timp ce un varcolac seduce o prostituata cu o miscare de penetrare cu varful cozii si Beasto zdrobeste cu un pian un iepuras cu solzi.
