Are putin timp pentru a se ocupa de copiii lui, trei la numar – Andreea, adolescenta deja, fata din prima casatorie a Ioanei; mijlociul Mihai, important prin faptul ca are 6 ani si e in clasa I; si mezinul Matei, de 4 ani, rasfatatul familiei. Si ii mai raman doar orele tarzii pentru a sta cu Ioana, sotia lui, dar este atat de preocupat de ei toti si de bucuros sa le ofere inima lui, de vreme ce timpul il ofera telespectatorilor, incat il poti trece la categoria “familist convins”.
Capitolul I, in care el ar vrea sa stea, dar nimeni nu-l lasa
L-am intrebat ce-i place sa faca impruna cu copiii lui. Raspunsul a fost dezarmant: “Imi place sa-i bat la cap: ce-au de facut, cat trebuie sa invete, de ce sa se joace mai putin. Cumva, am sentimentul ca e doar placerea mea, nici unul nu-mi multumeste dupa o astfel de sedinta! Mai sunt si alte lucruri pe care le facem, insa cu cat e mai placut pentru ei, cu atat e mai obositor pentru mine. S-o iau in ordine: lor le place sa mearga la magazinele de jucarii, eu trebuie sa muncesc dupa aia ca sa platesc. Avantaj ei. Lor le place sa mearga la fast-food, eu trebuie sa ma abtin sa nu ma ingras. Avantaj iarasi ei. Andreei ii place in magazinele de haine de fete. Eu ma fatai prin fata, citind e-mail-ul din telefon si incercand sa-i controlez pe cei doi baieti care bat cu pumnul nervosi in vitrinele din mall. Avantaj Andreea si mama ei (fete, deh!). Apoi mie imi place sa stau. La o cafea, de exemplu. Lor le place sa se miste. Singura problema e ca nu se misca sincron, ca soldatii, se misca fiecare incotro, ca viermii scosi dintr-o cutie. Asta e cel mai obsositor: sa stai cu ochii pe doua tinte diferite: sunt vreo cateva radare militare care pot sa faca asta, insa pentru oameni e tare dificil! Dincolo de toate, ne place sa fim impreuna: Andreei cu fratii ei, mie cu Ioana, tuturor cu fiecare. N-avem probleme mari de impartit…”
Capitolul II, in care isi prezinta odraslele
“Andreea e omul mare. Are prieten. Are griji. Are grija de ceilalti doi mai mici cand plecam cate o ora de acasa (peste durata asta da drumul la contoar, ca taxiul!). Andreea are si colegi de liceu care citesc revista (ei sau mamele lor, ma rog!), asa ca trebuie sa fiu atent cu confidentele. Cine stie ce lucru uncool pot spune si asta cauzeaza imediat si iremediabil la imagine. Andreea are o viata mai grea decat a noastra la varsta ei. Pentru ca sta departe de oras, pentru ca avem ambitii (sau pretentii, depinde de perspectiva) mari de la ea… E o femeie, la fel ca mama ei, si probabil ca la un moment dat va face fericit pe un cetatean, exact cum face Ioana cu mine (bine, nu complet, ca gateste rar, ultima oara a ars cascavalul pane!). Andreea a trecut prin mai multe pasiuni. Eu am cunoscut-o in faza Barbie si acum ii alimentez cu bucurie faza literara: citeste literatura de fete…!” “Mihai are si el un inceput de chelie de la griji (glumesc, e un vartej!). La sase ani e deja in clasa I si e foarte serios preocupat de organizarea penarului si desenatul bastonaselor. In rest, vorbim despre avioane si submarine si mai putin despre caracterul oamenilor sau despre cum sa reusesti in viata… Poate ca imi seamana: si mie imi place sa vorbesc si sa aud mai mult despre tehnologie. Sunt din generatia Star Wars, si asa e si el: visele noastre sunt ca vom gasi o nava spatiala destul de mare incat sa incapa toata casa in ea si cu care sa incepem explorarea altor planete. Asta pe care stam e cam plicticoasa, asa credem si eu si Mihai.” “Matei ne enerveaza pe toti prin aceea ca are o copilarie fericita si punct. E cel mai mic, cel mai pupat, cel mai mangaiat, cel care are dreptul sa trezeasca pe oricine la 3 noaptea. E si-un pic dependent de jocuri video, chestie in care nu stim cu cine seamana, ca toti din casa am trecut prin asta si ne-am lasat. El are deja vreun an de cand se joaca… iar acum ne punem problema sa-l oprim. Daca vreun cititor al stie o metoda fara urlete mai inalte de 85 de decibeli, astept sugestii la posta redactiei!”
Capitolul III, in care aproape ca-l da gata pe ofiterul Starii Civile
Ioana este medic neurolog la Spitalul Clinic Universitar din Bucuresti. Acolo s-au si cunoscut, la spital, dar pe urma a convins-o sa se marite cu el intr-un avion si sa invete sa navigheze pe mare alaturi de el. “Prima noastra intalnire s-a petrecut la o petrecere de piloti (pe vremea aceea zburam des), cand am luat-o cu avionul pana la Ploiesti si pe drum m-am uitat cu aer smecher peste umar la ea. Apoi am zburat impreuna (multumesc lui Cristi Voicu si acum ca mi-a dat avionul!) si dupa trei viraje mai nervoase doamna doctor s-a lasat ametita complet, cu toate ca stia ca toate astea sunt doar fenomene somatice pasagere! Ce n-a fost insa pasager a fost casnicia noastra, care are 9 ani si vreun milion de ore de zbor intre serviciu si casa, intre patutul copilului celui mai mic si scoala celui mai mare. Ne-am casatorit de doua ori: o data in avion, cu ofiterul Starii Civile un pic galben la fata, insa cu suficienta voce sa ne intrebe daca binevoim sa ne luam… Si-apoi la biserica, multi ani dupa, cu picioarele pe pamant si inca in cunostinta de cauza! As lua-o si maine, daca legea mi-ar permite sa am atatea neveste!” Nu au un loc de refugiu exotic din calea tavalugului familial. “Vorbim, ca milioane de alti romani, in locul nostru national: in bucatarie. Acolo dezbatem, facem planuri, destul de rar si mancare. In vara asta am invatat amandoi yachting si-am cam fugit la mare, pe mare, la concursuri. Cred ca asta ne-a apropiat mai tare: sa luptam impreuna, in echipa, intr-o inclestare cu altii cu barci si egouri si mult mai multa experienta.”
Capitolul IV, in care Mosul stie exact ce are de facut
Mihai (care e mai mare) crede in Mos, in vreme ce Matei, care e mult mai cinic, a observat anul trecut, la gradinita, ca Mosul era un om deghizat. “Acum incearca sa-l convinga pe fratele lui ca totul e o inscenare. Mihai e de acord ca Mosul de la gradinita era un actor, insa propune o alta versiune: exista totusi un Mos adevarat, undeva in Nord, care vine si aduce cadouri in noaptea de Craciun. De unde atatia actori sa aduca tuturor copiiilor cate ceva intr-o singura noapte? Chiar, voi stiti de unde?” Isi aminteste de Sarbatorile lui din copilarie, in care era singur, cu mama lui. “Acum suntem cu mult mai multi si e mult mai vesel. Si e si mama, iar asta e lucrul care ma face fericit. Iar Mos Niculae va aduce o consola de jocuri si un drum la munte in prima zi cand ninge. Stiu sigur, am vorbit cu el, trece pe la mine si are si cauciucuri de iarna…!”
