Cu o duminica inainte de Sarbatorile Pascale, micuta piata de arta bucuresteana a asistat la nasterea – sau, mai bine zis, renasterea – Monavissei, cea despre care se credea ca va disparea pentru ca, sopteau fostii ei parteneri, nu dispune de specialisti, ci doar de oameni de afaceri care baga un ban si vor sa scoata patru.
Iti vine sa crezi ca niste intelectuali fosti amici isi pot infige cutite in spate doar de dragul argintilor? S-a dovedit inca o data ca banii n-au miros, iar Monavissa a renascut rapid si chiar din propria cenusa, daca este sa ne luam dupa catalogul de expozitie identic cu cel avut inainte de despartirea apelor si, incredibil!, identic cu cel de la Goldart. Ziua de 20 aprilie a suprapus deci trei licitatii, pe cea de la Alis, pe cea de la Goldart si pe cea a Monavissei, aceasta din urma intr-o sala cu atmosfera de la Muzeul Municipiului. Cumparatorii s-au vazut astfel obligati sa alerge pe la fiecare dintre cele trei case de licitatii. Cum Alis organizeaza cele mai ample licitatii, cu numarul cel mai mare de piese, in mod firesc ora de terminare este cea mai tarzie. Goldart nu ofera (deocamdata) arta decorativa, ci doar carti si arta plastica, si o face intr-un stil de prezentare a obiectelor mai putin formal, ceea ce are drept consecinta o durata mai mica a sedintei. Asa ca, dupa ce am vazut lucrarile puse in licitatie de toate cele trei case, am hotarat sa asist la premiera de la Monavissa si sa continui cu licitatia de la Alis, probabil la momentul de apogeu, cand intra in concurs piesele grele de pictura. In opinia mea, ceea ce oferea Goldart mai putea astepta… Ei bine, daca am facut o alegere buna sau nu, nu mi-a confirmat nimeni, dar ca m-am distrat de minune nu am nicio indoiala. Deci, la ora 11 si un pic ( inca asteptand cumparatori pesemne), Monavissa a trimis la pupitrul cu ciocanel un vestit actor. Cine sa intre mai bine in rolul unui conducator de licitatie decat un actor, cu capul aureolat de zulufi bine temperati?! Dar cine sa-i spuna onorabilului ca privirea lui agera trebuie sa se ridice din hartiile de prezentare si sa scruteze in sala o imperceptibila miscare a mainii care tine cartonasul si a firului de spranceana vibrat rapid si discret pentru a nu fi interceptat de vecini? In consecinta, orb la orice altceva decat la paginile din fata, maestrul a ignorat de mai multe ori ofertele publicului. A fost nevoie de ajutorul unei tinere din trupa de majorete care defila printre scaune cu obiectele de licitat pentru ca totusi sedinta sa aiba si ceva din scopul pentru care se tinea.
In plus, cautand sa ajunga la inima cumparatorului care stie istoria artei din Comuna primitiva pana pe la mijlocul secolului XX, dar nu are de unde afla cine face arta azi in Romania, Monavissa a introdus un personaj nou, crainicul de critica poetica, postura in care tot o persoana publica cu staif s-a angajat sa compuna haiku-uri de intelepciune orientala, tocmai bune de descifrat de cumparatorii nerabdatori. Sper ca aceste delicatese se vor rezolva. Si asta in cel mai scurt timp, pentru ca in urmatoarele saptamani cele mai multe licitatii se vor suprapune, Alis cu Goldart, Monavissa cu Goldart sau Alis. Daca nu, va fi o optiune usoara pentru cel care vrea un program duminica, vrea sa achizitioneze ceva de valoare sau vrea sa se bine dispuna?
P.S. Se zvoneste ca pe la sfarsitul lunii mai intra in piata si un alt negustor faimos, care, sapand pe la Histria anii trecuti, a dat mult de scris ziaristilor.
