In urma cu 50 de ani, „Eau Sauvage” a fost scos la vanzare, parfumul mostenitor al anilor ’60 convulsiti care a schimbat pentru totdeauna produsele cosmetice pentru barbati.
Multe lucruri s-au schimbat in lume in a doua jumatate a anilor 1960. Indira Gandhi a fost numita premier al Indiei. Atrocitatile razboiului din Vietnam au generat o constiinta pacifista intensa in noile generatii. Mao a lansat Revolutia culturala chineza. In blocul comunist au existat tensiuni interne evidente care au dus la episoade precum Primavara de la Praga.
Intre timp, nemultumirea societatii franceze fata de regimul gaullist si V Republica sa a dus la revolutia studentilor din mai ’68. Martin Luther King a fost asasinat, ceea ce a servit doar la cresterea protestelor pentru supravietuirea reziduurilor de segregare rasiala. Autorii filmului cinematografic Nouvelle Vague, cum ar fi Godard, Truffaut sau Rivette sau, in afara Frantei, Forman, Vera Chytilova si Carlos Saura si-au trait ziua de azi, in timp ce din Statele Unite a triumfat un film precum „Bonnie si Clyde” (1967), care parea sa glorifice figura criminalului rebel.
Lumea a urmat cu admiratie scurta romantica dintre Brigitte Bardot siplayboy Gigi Rizzi, care a venit in mare parte cu un repertoriu uimitor de larg de esarfe din casmir si pantaloni de catifea. Pentru ca, la moda, s-a nascut pret-a-porter, care in chestionarea sa teoretica a exclusivitatii haute couture in fundal si-a consolidat relevanta ca semn al diferentierii sociale. Si in parfumeria barbatilor, ce se intampla?
Ei bine, nu prea mult. Majoritatea barbatilor care s-au parfumat atunci au optat pentru diferite tipuri de eau de colonia sau pentru arome cu o anumita intensitate, cum ar fi clasicul „Spice vechi”. Dar, in laboratoarele casei Dior, o firma care la sfarsitul anilor 40 a dat o intorsatura copernicana imbracamintei pentru femei cu New Look-ul sau. Nez Edmond Roudnitska, autor al „Eau d’Hermes”, „Mustatea” de Rochas sau „Diorissimo”, a fost insarcinat sa creeze un parfum masculin potrivit pentru acele perioade in schimbare in care fractura dintre noua generatie si Ancient era mai evidenta ca niciodata.
Asa se face ca, in 1966, „Eau Sauvage” a fost comercializat, destinat sa seduca un public tanar si dinamic, cu indicii de lamaie, rozmarin, lavanda, busuioc, vetiver si petitgrain…, precum si o componenta folosita pana acum in parfumeria pentru barbati la scara larga. Scara: Metil Dihidrojasmonat, mai cunoscut sub numele de “hedione”, un potentator chimic care a adaugat un puternic indiciu de iasomie. Utilizarea acestei note florale neobisnuite pe pielea unui barbat nu a fost dezvaluita public pentru a nu speria pe cei mai susceptibili. Si totusi, asta a facut ca parfumul sa fie ceva complet nou, ceva decisiv pentru a explica succesul sau in randul publicului la fel de nou catre care a fost directionat produsul.
Ei bine, asta si alte doua decizii la fel de norocoase. Prima, o sticla conceputa de Pierre Camin care parea sa fie inspirata de o sticla de whisky asa cum se vede in occidentali, dar cu sofisticarea verreriei clasice franceze. A doua, o campanie publicitara pentru care a fost angajat caricaturistul Rene Gruau, care a conceput scenele indraznete in care un tanar era in largul lor in baia casei sale, fara a purta mai multe haine decat flip-flops sau un prosop mare umar. Conceptele de sofisticare si noua masculinitate din anii saizeci ai secolului trecut se potrivesc vag pe coapsele si fesele lungi ale personajului rafinat conceput de Gruau. Noul barbat-barbat propus de Dior era asa, dar exista si ceva feminin si obiectiv, care era la fel de inedit si racoritor ca iasomia chimica din parfum.
Dar, mai presus de toate, radacina succesului „Eau Sauvage” poate sta in faptul ca nu a avut legatura numai cu suprafata rebela a studentilor in mania lunii mai pariziene, ci si cu nucleul burghez care de fapt a cuibarit in ele si atat de putin mai tarziu ar aparea, fara complexe, sa ramana. Este imposibil sa gasesti o imagine mai eficienta a acesteia decat cea incapsulata in declaratia lui Patrick Saint Yves, presedintele Societatii franceze de parfumeri, la suplimentul feminin al lui L e Figaro, in 2012: „Am impregnat cu Eau Sauvage flacara pe care a purtat-o pe baricada din Pont-Neuf si mirosul sau era amestecat cu cel al gazelor lacrimogene eliberate de politie. ”
Cei responsabili de firma pun un accent deosebit pe validitatea acestei imagini, care, insa, dateaza de aproape cincizeci de ani: „Este surprinzator de actuala”, spune Sylvie Durcudoy, director de comunicare pentru Dior in Spania . „Astazi piata parfumurilor este impartita in mai multe fluxuri, la fel ca moda. Una dintre cele mai interesante este aceea de a reveni la o virilitate aspra, aproape animala, la o anumita forma de autenticitate . ” Aceasta autenticitate a cunoscut mai multe versiuni care sunt comercializate simultan astazi: clasicul „Eau de toilette” i s-au adaugat ulterior variantele „Le Parfum”, „Extreme” si ultima, „Koln”.
Apropo. Nu am spus-o inca? Eau Sauvage, in oricare dintre versiunile sale, miroase minunat. Si este posibil ca acesta sa nu fie strain de longevitatea succesului tau.
