Fara ele mancarea n-ar fi la fel de gustoasa, dar trebuie sa stii ca aduc si beneficii importante pentru sanatate. Plantele aromate si mirodeniile stimuleaza apetitul, asigura o buna digestie, au proprietati antibacteriene si multe altele.

Scortisoara

Scortisoara este folosita peste tot in lume, in special la torturi, prajituri si alte deserturi, caci se combina foarte bine cu zaharul. Popoarele din Orientul Mijlociu o utilizeaza insa si pentru a da savoare preparatelor din pui sau miel, iar in bucataria americana este combinata cu mere si servita alaturi de platourile cu fructe sau cereale. Ce este scortisoara?

O coaja uscata a unui copac, arborele de scortisoara. Desi a fost descoperita in Sri Lanka, cele mai bune varietati de scortisoara provin din Vietnam, China, Indonezia sau din America Centrala. Betisoarele de scortisoara sunt facute din bucati mari care, dupa ce sunt uscate, sunt rasucite si presate. Stimuleaza functiile digestive si este energizanta. Vinul si ceaiul fierte cu scortisoara combat raceala si gripa.

Cuisoarele

Ce sunt, de fapt, cuisoarele? Bobocii neinfloriti si uscati ai unui arbore i”vesnic verdei” numit Syzygium aromaticum. Numele li se trage din frantuzescul i”cloui”, care inseamna unghie. Originare din Insulele Molucca (ce apartin acum Indoneziei), cuisoarele sunt cunoscute si folosite de mii de ani. In China, cei care erau chemati in fata imparatului erau obligati sa mestece citeva cuisoare pentru a-si improspata respiratia, in timp ce nativii din Insulele Molucca plantau cate un arbore de cuisoare pentru fiecare copil care se nastea. In prezent, cuisoarele sunt folosite in special pentru a da aroma deserturilor (prajituri, torturi, sos de mere, briose etc.), dar si la sosurile mancarurilor cu carne. Are actiune antiinflamatoare si anestezianta, calmeaza durerile, combate senzatia de greata, imbunatateste digestia. Extern, este utila in calmarea durerilor de dinti, gratie uleiului esential numit eugenol: se tine o cuisoara pe dintele dureros.

Coriandru

Este, probabil, unul dintre primele condimente folosite de omenire (inca din anii 5000 i.H.). Poate fi surprinzator pentru unii sa afle ca sursele principale ale acestui condiment sunt Morocco si Romania. Este foarte apreciat in gastronomia orientala deoarece confera un gust delicios alimentelor. Semintele de coriandru sunt folosite in special la deserturi, dar si la prepararea sosurilor iuti si a ginului. Gustul sau este asemanator celui de lamaie si salvie. Parfumul sau este foarte puternic, deci trebuie folosit cu moderatie. Este stimulent si revigorant, combate balonarile si accelereaza activitatea unui intestin mai lenes.

Nucsoara

Este originara din insulele Moluce. Este samburele fructului unui copac vesnic verde, foarte raspandit in Indonezia. Vorbeste despre ea si Pliniu cel Batran, inca din sec. I i.H., iar vechii indieni o recomandau pentru dureri de cap, usurarea respiratiei si combaterea febrei. Are un gust dulceag si putin intepator. Poate fi folosita la prepararea budincilor, a prajiturilor si placintelor cu fructe, dar si la sosuri, supe, conserve. Merge foarte bine si cu piureurile de legume, mancarurile grele si bogate in grasimi. Arabii i-au creat reputatia de afrodisiac. Este de ajutor in bronsita cronica si calmarea durerilor reumatismale si abdominale.

Menta

Varietatile de menta care se folosesc acum in intreaga lume sunt numeroase, dar cele mai multe dintre ele sunt originare din Anglia. Menta da o savoare deosebita deserturilor de tot felul, dar este frecvent folosita la prepararea bauturilor racoritoare, tocmai pentru ca este… racoritoare. Poate fi folosita in cantitati mici cu peste si cu legume fierte. Calmeaza spasmele intestinale, combate diareea, colicile si balonarea, stimuleaza activitatea veziculei biliare.

Inhalatiile cu infuzie de menta sunt eficient impotriva durerilor de gat. Se consuma sub forma de infuzie: o lingurita la 200 ml apa clocotita, se lasa sa infuzeze 10 minute. Se bea cate o cana de doua ori pe zi, dupa micul dejun si masa de pranz. Atentie! Nu se consuma dupa ora 16.00, caci are actiune excitanta asupra sistemului nervos si poate provoca insomnii. Sub forma de inhalatii este recomandata in astm, tuse rebela, bronsita cronica: se fierb 50 g menta intr-un litru de apa. Pentru rezultate mai bune este indicat sa se asocieze inhalatiile cu tratamentul intern, sub forma de infuzii. Atentie! In concentratie mare, mentolul este iritant pentru mucoasa respiratorie, in special in cazul copiilor mici.

Chimen

Favoritul gastronomiei asiatice (este originar din Asia) si europene. Este utilizat in special la painea cu secara, la prepararea produselor de patiserie sarate si adaugat in salate de rosii, preparate ce contin branza (sosuri, placinta sarata etc.) si supe. Astazi, Olanda este cea mai mare producatoare de chimen, dar acest condiment poate fi gasit si in Germania, Rusia, Canada si Statele Unite.

Printre proprietatile sale medicinale se numara si acelea de imbunatatire a digestiei, combatere a balonarii si stimulare a diurezei, stimulare a lactatiei. Se prepara infuzie dintr-o lingurita de boabe la 200 ml apa, se lasa sa infuzeze 10 minute, se filtreaza si se bea dupa masa. Mestecarea catorva boabe de chimen improspateaza respiratia. Arabii considera ca acest condiment are si efecte afrodisiace.

Susan

Cunoscute in China de mai bine de 2.000 de ani, semintele de susan au fost folosite initial ca medicament, sub forma de pasta, impotriva arsurilor si intepaturilor de insecte. Treptat, i-au fost descoperite si calitatile culinare, astfel ca astazi joaca un rol important in alimentatia de zi cu zi a populatiei multor tari. Susanul este utilizat atat la preparatele dulci, cat si la cele sarate: mancaruri din carne (pane, tocana, fripturi), sosuri, pateuri, salate, soteuri, produse de panificatie etc. Terapeutic, se folosesc si semintele, dar si uleiul de susan.

Semintele au efect calmant asupra sistemului nervos, sunt tonice digestive si, datorita vitaminei T pe care o contin, joaca un rol important in coagularea sangelui. Uleiul este folosit in special la masajele terapeutice, caci are efect de calmare a durerii: nevralgii, sciatica, dureri de cap, artrita. Cateva picaturi de ulei de susan ajuta la inlaturarea cerumenului din ureche.

Piper

Condiment universal, folosit in toate bucatariile din lume si la aproape orice mancare. Odinioara, piperul era cultivat in zonele tropicale din Asia de sud-est. A devenit rapid unul dintre cele mai cautate articole comerciale in schimburile dintre Europa si India. La un moment dat, a fost chiar moneda de schimb in Roma si Grecia antica. Capsaicina este principala substanta continuta de piper. Aceasta are efecte antibacteriene, antiinflamatorii, reduce colesterolul si nivelul glicemiei, favorizeaza expectoratia, combate simptomele indigestiei (diaree, varsaturi, senzatie de greata, arsuri gastrice).

Tarhon

Originar din Himalaya, tarhonul este o planta extrem de aromatizata. Este bogata in iod si poate fi utilizata in special de persoanele care trebuie sa tina un regim fara sare, caci aroma sa specifica mascheaza gustul fad al alimentelor nesarate. Calitatile sale culinare se pun cel mai bine in valoare la preparatele cu legume fierte (cartofi, morcovi etc.), la carnea de pasare si peste. Parfumeaza placut otetul si castraveciorii. Tarhonul este un digestiv puternic, stimuleaza functia gastrica si imbunatateste asimilarea substantelor nutritive. Combate balonarea, constipatia si este un excelent remediu impotriva indigestiei.

Sofran

Este unul dintre cele mai costisitoare condimente din lume. Pentru a se obtine un kilogram de sofran sunt culese manual 150.000 de flori si este nevoie de 400 de ore de munca pentru prelucrarea acestora. Se foloseste in doze mici la mancarurile de pasare si de peste. Este originar din zona mediteraneeana, dar astazi e cultivat in special in Spania. Grecii si romanii il foloseau pentru a parfuma baile publice, iar in Asia era considerat simbolul ospitalitatii. Sofranul este cea mai bogata sursa naturala de vitamina B2. Calitatile sale terapeutice nu sunt de neglijat: imbunatateste digestia, stimuleaza circulatia sangelui si reduce tensiunea arteriala. De asemenea, este eficient in prevenirea arteriosclerozei (Spania este una dintre tarile cu cea mai scazuta incidenta a bolilor cardiovasculare).

Busuioc

Acum 4.000 de ani, busuiocul a luat, din India, tara sa de bastina, drumul catre Asia si Egipt. Este considerat de multa vreme o planta sacra. Arta culinara il recomanda ca aromatizant in platourile cu salate de rosii, fasole verde, la carnea gatita pe rotisor sau preparata la gratar, la pestele fiert, dar si la supe si paste fainoase. Ceaiul de busuioc calmeaza angoasele, durerile de cap, imbunatateste memoria, combate insomniile, balonarea, febra, arsurile gastrice, senzatia de greata, constipatia.

Infuzia se prepara cu o lingurita de planta la 100 ml apa clocotita. Se lasa sa infuzeze 10 minute, apoi se strecoara. Se bea cate o cana dupa fiecare masa principala. Decoctul din busuioc ajuta la vindecarea infectiilor cailor respiratorii. Se folosesc o lingura de planta, cateva cuisoare si un varf de lingurita de sare obisnuita. Se fierb toate in 500 ml de apa, pana scade apa la jumatate. Se indulceste cu miere. Se beau doua cani pe zi.