Steriletul este un dispozitiv care se monteaza in cavitatea uterina, cu rolul de a preveni aparitia unei sarcini nedorite.
Exista mai multe tipuri de sterilete, diverse forme si dimensiuni ale acestora, diverse metale care intra in structura lor (cupru, aur), unele avand si preparate hormonale cu descarcare
lenta in compozitia lor, iar altele sunt inerte. Pacienta este informata despre metoda contraceptiva si ajutata in a se orienta daca aceasta forma de contraceptie i s-ar potrivi sau nu. Trebuie inteles ca decizia se va lua impreuna cu medicul dumneavoastra ginecolog, dupa efectuarea consultatiei si a analizelor necesare.
Mecanismul prin care actioneaza dispozitivul intrauterin are la baza impiedicarea fertilizarii prin blocarea transportului spermatozoizilor si a fecundatiei, dar si prin impiedicarea cuibaririi unui ou format in grosimea mucoasei uterine din cauza reactiei inflamatorii locale, acest corp strain ‘iritand’ intr-o oarecare masura endometrul si creand conditii nefavorabile implantarii sarcinii. Astfel, dispozitivele intrauterine (DIU) cresc numarul de leucocite in tractul genital, cresc numarul prostaglandinelor; cuprul are efect toxic pe spermatozoizi; cele cu progesteron modifica structura endometrului si scad puterea de penetrare a spermatozoizilor prin mucusul cervical.
Femeile care nu sunt hotarate ce metoda contraceptiva sa aleaga ar trebui sa stie ca printre avantajele steriletului se numara: este o metoda contraceptiva care are o eficienta ridicata (unele studii arata o rata de esec de 3 sarcini la 100 de femei pe an), nu are efecte adverse sistemice (cum au pilulele contraceptive), nu produc ireversibilitate (se pot scoate oricand daca femeia doreste o sarcina), sunt mai comode in sensul ca nu implica a face ceva zilnic ca in cazul pilulelor, nu au reactii adverse pe lactatie. Trebuie stiut ca este necesara indeplinirea unor conditii pentru a putea folosi steriletul.
Astfel, el este contraindicat daca femeia are boala inflamatorie acuta sau o boala cu transmitere sexuala pana dupa tratarea acestora. De asemenea, daca exista sangerari anormale, dureri pelvine, leucoree abundenta mai intai trebuie diagnosticate si tratate cauzele acestora si abia ulterior, daca problemele s-au rezolvat, se poate monta DIU. Unele femei au contraindicatie in folosirea steriletului. Printre contraindicatiile absolute si permanente se numara: cavitate uterina neregulata (o forma neregulata a cavitatii uterine favorizeaza aparitia sarcinii peste sterilet), infectia HIV care se transmite pe cale sexula si doar prezervativul este util in acest caz, alergia la materialele din care este facut steriletul este alta contraindicatie absoluta, de asemenea istoricul de endocardita bacteriana sau infectia pelvina severa la paciente cu leziuni cardiace, purtatoarele de proteza valvulara nu pot utiliza steriletul ca metoda contraceptiva. Femeile cu boala Wilson nu pot folosi steriletele de cupru. Exista si alte contraindicatii relative care trebuie discutate si evaluate impreuna cu medicul, majoritatea date de riscul de producere a infectiilor. Astfel, o femeie nulipara (care nu a nascut) este de dorit a nu folosi aceasta metoda ca prima alegere, purtatoarele de proteze ce ar putea fi afectate de o infectie au contraindicatie relativa, paciente expuse la boli cu transmitere sexuala au ca prima indicatie prezervativul si e bine sa nu foloseasca DIU, diabetul, cicatricele uterine severe, endometrioza, stenozele de col sunt alte contraindicatii relative.
DIU se monteaza de preferat imediat dupa menstra, pentru ca in acest moment colul este intredeschis si insertia mai facila. Evident, consultul trebuie sa aiba rezultat bun ca si analizele prealabile (culturi col si vagin, examen din secretie col si vagin, Babes-Papanicolau si colposcopie bune). Dupa nastere se poate monta la 6 – 8 saptamani, iar in cazul unui avort – la prima menstruatie dupa.
Complicatiile care pot surveni la purtatoarele de sterilet cuprind dureri pelvine si sangerari, care daca persista sunt indicatie de a extrage dispozitivul; bolile inflamatorii pelvine pot aparea mai frecvent; aparitia unei sarcini din cauza pozitionarii incorecte sau deplasarii steriletului este posibila; perforatia uterului apare mai rar si cel mai frecvent in momentul insertiei; din cauza protectiei slabe pe trompele uterine, este usor crescut riscul sarcinilor extrauterine.
Prin urmare, oportunitatea folosirii steriletului ca metoda contraceptiva trebuie cantarita de la caz la caz impreuna cu medicul, iar purtatoarele de sterilet trebuie sa mearga periodic la controale pentru cresterea eficientei si pentru a preveni complicatiile acestora.
