Stoicismul si epicureismul: filozofia greaca pentru o viata implinita

Ce este stoicismul?

Cuvantul „Stoicism” este derivat din termenul grecesc „Stoa” (portic deschis), deoarece Zenon din Cition, fondatorul acestei scoli de gandire, si-a raspandit invataturile intr-un portic din Atena. Este o scoala foarte practica, care si-a propus sa-i faca pe oameni sa se gandeasca la modul in care isi traiesc viata. Reprezentantii s-au concentrat pe studiul fizicii, logicii si eticii .

Scopul central al stoicismului este de a construi viata pe virtute si integritate morala, indiferent de circumstantele externe. Stoicii resping pasiunile si emotiile, care sunt vazute ca interferand cu ratiunea si cautarea virtutii.

Fizica stoica

Fizica stoica se ocupa de natura universului si de ordinea lumii. Stoicii cred intr-un fel de ordine divina sau logos care patrunde si guverneaza universul. Intelegerea acestei ordini naturale este conditia prealabila pentru a trai in armonie cu ea si a atinge implinirea.

Logica stoica

Reprezentantii stoicismului acorda o mare importanta argumentarii rationale. Ei cred in puterea ratiunii si subliniaza importanta gandirii clare. Stoicismul evalueaza critic impresiile sau perceptiile, deoarece acestea pot induce in eroare. Doctrina impresiilor (catalepticele) impune deci examinarea impresiilor pentru a evita concluziile false.

Judecata  noastra  (hegemoniconul) ne permite sa facem judecati obiective si rezonabile despre impresii si perceptii. In acest fel putem evita sa fim ghidati de emotii sau prejudecati subiective.

In cele din urma, putem respinge sau accepta in mod constient impresii si judecati prin rationament. Consimtamantul  ar trebui sa fie insotit de motive bine intemeiate si nu bazat pe emotii sau impresii superficiale . 

Etica stoica

Etica stoicismului pune un accent puternic pe virtuti si integritatea morala. Calitati precum intelepciunea, curajul, dreptatea si autocontrolul sunt cruciale pentru a obtine adevarata fericire si multumire.

Ce este epicureismul?

Epicur din Samos a fondat aceasta scoala de gandire in jurul anului 306 i.Hr. A predat intr-o gradina care a devenit un loc de discutii si studiu pentru studentii din diferite parti ale Greciei. Cu toate acestea, timpul din Atena este considerat a fi cea mai importanta si influenta faza a acestui filosof.

Epicur a vazut filozofia ca pe o terapie  pentru a vindeca suferinta si a elibera oamenii de frici. Obiectivele centrale ale epicureismului sunt o viata de bucurie (ataraxia) si absenta durerii (aponia):

Temeri nefondate

Epicur a descris frica naturala de moarte ca pe o putere paralizanta. Dar moartea nu trebuie sa provoace tristete, pentru ca atata timp cat traim nu o simtim, iar cand murim nu mai simtim nimic. Deci nu este nimic de care sa te temi.

Frica de zei, pe de alta parte, este irationala sau nenaturala si isi are originea in povesti mitice si religioase care infatiseaza fiinte razbunatoare si egoiste. Totusi, Epicur presupune ca zeii, oricat de perfecti ar fi, nu sunt interesati de treburile lumesti. Prin urmare, nu trebuie sa ne fie frica de represalii.

Viata placuta

Epicureismul ne invata ca o viata placuta este un scop central al existentei umane. Cu toate acestea, aceasta abordare defineste placerea nu doar ca cautare hedonista a placerii, ci ca atingere a pacii interioare si a satisfactiei prin satisfacerea nevoilor naturale cu moderatie.

Scopul epicureismului este atingerea unei stari de ataraxie, ceea ce inseamna calm interior, seninatate si liniste sufleteasca. Placerea este vazuta ca indepartarea de la suferinta si spre bunastare, dar vorbim intotdeauna de placeri moderate si de satisfacerea nevoilor de baza.

Diferentele dintre stoicism si epicureism

Ambele scoli se straduiesc spre seninatate si fericire, care nu pot fi gasite in exces. De asemenea, acorda o mare importanta relatiilor de prietenie si cunostintelor practice, dar putem observa si diferente:

• Scop: Stoicii sustin o viata conform ratiunii. In epicureism, insa, scopul este ataraxia sau imperturbabilitatea sufletului.
• Rationalitate: Stoicii se caracterizeaza printr-o componenta rationala puternica. Epicurienii, in schimb, subliniau virtutile placerii, pe care stoicii le dispretuiau.
• Rolul filosofiei: Miscarea stoica a privit filosofia ca pe un sistem teoretic si practic al carui scop era realizarea unei vieti pasnice si rationale. Epicurienii, pe de alta parte, considerau filozofia un medicament care vindeca relele care afecteaza mintile si trupurile oamenilor.
• Fericire: Cele doua scoli au opinii diferite asupra fericirii. Stoicii vor sa se elibereze de bunurile si sentimentele inutile care ii impiedica sa traiasca in armonie cu natura. Epicurienii, pe de alta parte, cred ca fericirea poate fi atinsa renuntand la suferinta si apeland la placerea intelectuala moderata.

Stoicismul si epicureismul astazi

Stoicismul a revenit la moda: numeroase carti de autoajutorare incearca sa ne dea speranta in vremuri de insecuritate sociala si incertitudine. Cu toate acestea, o lucrare de la Universitatea din Murcia sugereaza ca fenomenul stoic contemporan se concentreaza pe imbunatatirea reglarii emotiilor si, in special, pe depasirea gandurilor negative. In acest sens, invataturile stoice ar putea fi privite ca o completare a psihoterapiei.

In cartea sa  Carpe Diem: Petite Initiation a La Sagesse Epicurienne,  Charles Senard scrie despre epicureismul contemporan si limitarile sale. Printre altele, mentioneaza ca pentru a obtine fericirea trebuie sa mentinem capacitatea de a ne bucura de micile placeri ale vietii. Stoicismul si epicureismul se pot completa reciproc si ne pot ajuta sa ducem vieti mai implinite astazi.

Stoicismul va ajuta sa dezvoltati rezistenta emotionala si calmul. Epicureismul, pe de alta parte, te invata sa experimentezi pacea interioara si experiente placute.