Alex Pastor si David Pastor, cei doi frati care au scris si regizat acest film, se inspira probabil din experienta personala dand viata celor doua personaje principale, fratii Brian (Chris Pine) si Danny (Lou Taylor Pucci), aflati in fata unui moment de cumpana atat in relatia lor cat si in viata. Ii gasim pe cei doi baieti impreuna cu Bobby (Piper Perabo), iubita lui Brian, si Kate (Emily VanCamp), prietena lui Danny. Atentie, nu iubita, doar amica. Cei patru se indreapta catre ocean, intr-un loc retras in care cei doi frati obisnuiau sa-si petreaca vacantele din copilarie. Clipele minunate de atunci sunt insa departe, motivul pentru care au hotarat sa revada acel loc fiind unul mult mai serios. Lumea a fost devastata de un virus care, suprinzator, ucide tacut, fara transformarile obisnuite dar mult exagerate, fiece vietate de pe Pamant. Ma rog, la nivelul pielii are loc o deteriorare, insa numai cat sa ne atraga in fata ecranelor si sa ne creeze falsa iluzie ca avem de-a face cu monstrii mancatori de oameni. Iata de ce doresc sa se retraga intr-un loc familiar care sa-i faca sa uite de clipele prin care trec.
Cum am spus mai devreme, “Carriers” este o drama. Intai aflam ca virusul nu iarta pe nimeni, de la copii la adulti. Nu ni se divulga cum a inceput totul, dar vedem cum se sfarseste. Cei patru calatori intalnesc in drumul lor un tata si a lui fiica, aceasta din urma purtand virusul in cauza. Bineinteles, Brian, liderul neinfricat, refuza sa ii ajute preferand siguranta in locul riscului. Totusi, intamplarea face ca ei sa aiba nevoie de masina barbatului, asa ca, in cele din urma, vor face un pact cu acesta si vor calatori impreuna promitandu-le ca ii va duce intr-un centru despre care auzisera ca trateaza bolnavii cu rezultate multumitoare.
Centrul este insa un spital parasit in care ultimul doctor ramas, bolnav la randu-i, decide sa le crute suferinta celor care au supravietuit. Asistam la o scena sfasietoare, in care tatal realizeaza ce are de facut. Recunosc, in calitate de parinte am fost extrem de miscat de deznodamantul scenei, ceea ce ma face sa laud efectul pe care il dau fratii Pastor peliculei.
Nu se opresc insa aici, calatoria alor nostri continuand la fel de dureros. La randul lor cei patru se vor confrunta cu alegeri dificile, fiind nevoiti sa lase in urma pe cei care se vor imbolnavi; totul in baza unor reguli pe care le stabilisera initial. Dar poate cea mai de seama scena din film este duelul celor doi frati, construit superb, cu energie vulcanica, si care lasa urme adanci in sufletul privitorului. Traim si ne intrebam, “oare de ce parintii l-au iubit mai mult pe fratele meu?”, “oare de ce i-au inghitit prostia aia?”, “oare de ce m-au pedepsit pe mine in locul lui?”, si lista poate continua. Asa e intre frati, intotdeauna vor exista conflicte interioare, finalizate insa prin constientizarea iubirii pe care o simti pentru el.
In cele din urma, cand sentimentele ies la suprafata, din iubire, preferi sa-l omori pe cel care ti-a fost tot timpul alaturi, cel care te-a invatat tot ceea ce stii, care te-a protejat intotdeauna. Cam asta reuseste acest “Carriers”; ucide domol iubirea, intr-o lume mult prea pustie, linistita, dureroasa.
