Statul in locul lui Dumnezeu
Traim intr-o epoca a descompunerilor, a incertitudinilor, a falselor ideologii, guvernata de globalizarea care afecteaza societatile umane de o maniera complexa si contradictorie. Daca ne raportam la procesul globalizarii mondiale si privim mondializarea prin succesiunea etapelor pe care le parcurge, putem afirma ca globalizarea practica, precede unificarea politica si sociala, iar aceasta precede unificarea, uniformizarea constiintelor.
Un sociolog, al carui nume nu mi-l amintesc, spunea ca, la acest ultim nivel se vede masura puterii intuitive a umanitatii. Intr-adevar, lumea tinde in mod natural catre o unificare, dar din pacate ea reuseste – cel putin pana in prezent – sa se uneasca mai degraba in jurul unor false ideologii, al unor utopii, decat in jurul unei spiritualitati unice. Sa ne aducem aminte ca, liberalismul a fost acela care a ignorat adevaratele finalitati ale competitiei feroce si ale ultramaterialismului. Iar ca o consecinta nefasta, in ultimele decenii, utopia liberala a infundat lumea in haos, impingand-o spre libera concurenta, fara a construi insa, in prealabil, un sistem puternic de protectie care sa fie in stare sa imblanzeasca tendintele dominatoare si acaparatoare ale pietii.
In plan spiritual, traim intr-o lume care l-a dezinvestit pe Dumnezeu din functiile traditionale si in care adeptii ateismului inlocuiesc transcendenta lui Dumnezeu cu Statul, iar Biblia cu noile norme europene, menite sa ne indice cum sa supravietuim in postmodernitate. Identitatile sunt tot mai fragilizate, noi raporturi de forta impun un nou tip de valori, raspandite de noi mijloace media care anunta crepusculul nationalismelor, protectionismelor si tuturor formelor de izolationism, in timp ce, in fata noastra se prefigureaza un viitor apartinand multiculturalismului, una dintre acele utopii ale secolului XXI, de care vom vorbi pe parcurs.
Intr-unul din eseurile sale Ovidiu Hurduzeu scria: ,,Logica economica a societatii globale are nevoie de un om golit de substanta ontologica, transformat cand este pus in fata unui calculator, in simplu element bransat la o retea rizomica. Iata motivul pentru care sunt cultivate minoritatile, marginalii. Din punct de vedere al circulatiei capitalului, este de preferat un homosexual unui roman. Homosexualul nu este atasat de un loc, ramane homosexual si la New York si la Paris si la Bucuresti. Romanul are radacini, tot la Vintileanca lui de acasa ii va sta gandul, oriunde il muti, bineinteles, daca este un roman adevarat si nu un simplu bonjurist sponsorizat”.
Cultura si arta nu pot ramane imune la aceasta persistenta presiune pusa de utopiile care ne alimenteaza, de cele mai multe ori prin mesaje subliminale, constiintele. Scriitorul, artistul, sunt cei care mai pot trage un semnal de alarma adresat celor de care depind marile decizii globale, un apel la preintampinarea dezastrului care ii va include, in cele din urma, si pe ei. Astfel, nu pare deloc surprinzator ca, in aceste conditii, contraponderea religiei sa devina o constanta tot mai marcanta in viata social-politica si spirituala. Confuzia, descurajarea si fatalismul, componente de baza ale noilor utopii, conlucreaza in disperata incercare de a regasi un centru, oricat de incert, care sa confere sens si coerenta acestor inscenari ale contemporaneitatii. Cum s-a vazut recent, statul, dar mai ales “satul global”, incearca el insusi, prin metode specifice, adesea abuzive si secrete, sa devina acest centru. Centrul unei societati ideale si, in acelasi timp, imposibile.
False inchipuiri ca solutii practice
Facand cativa pasi prin istoria gandirii europene, istoricii atribuie gandirii utopice, o dubla functie: de critica radicala a lumii existente (pe care utopienii nu vor atat sa o transforme cat s-o inlocuiasca cu alta) si de propunere a unor noi idealuri. De la Thomas Morus, autorul celebrei lucrari, Utopia, aparuta in 1516 si pana astazi, utopia a ajuns sa fie un gen literar, fiind astfel investigate mii de scrieri, care vorbesc in esenta despre lumi fictionale mai mult sau mai putin perfecte, dar si despre descoperirea conceptului de ,,utopie negativa”, in care lumea construita, e o lume pe dos, o lume plina de lucruri si fapte oribile, cu o desfasurare impresionanta a raului. Pe langa toate acestea, exista si utopii neliterare, cu un accentuat caracter experimental, scrise, in primul rand, cu dorinta de a fi puse in practica. Intr-un dictionar al gandirii politice se insista asupra faptului ca utopismul nu este o ideologie, ci o metoda speciala de reflectie asupra politicii si a societatii, prin care se cauta ,,forma perfecta de organizare sociala”.
Cercetatorii fenomenului utopic incearca, pe de o parte, sa defineasca utopia pornind de la capacitatea ei de a exprima sau propune o alta lume, o realitate alternativa, adesea imposibila; pe de alta parte, exista altii care clasifica utopiile in functie de gradul lor de realizare sau de angajare sociala, dar si unii care exploreaza functia sociala sau politica a gandirii utopice, un fel de supapa care elibereaza nemultumirile in continua crestere ale unor populatii ale globului.
